SINTEZA INTERVENTIILOR SI DEZBATERILORCuvintul de deschiderePrezentarea proiectului NET-PRO-PATTema 1 - peisajul cultural, componenta a patrimoniului cultural al comunitatilorTema 2 - accesul comunitatilor la instrumentele financiare ale UE pentru initiative locale si micro-regionale de dezvoltarePrezentarea participantilor din partea celor 5 comunitati pilot partenere in cadrul proiectului: comuna Cerasu, comuna Izvoarele, comuna Maneciu, orasul Slanic, orasul Valenii de MunteTema 3 - muzeul judetean, partener pentru valorificarea patrimoniului comunitatilorTema 4 - rolul arhitectului in valorificarea durabila a patrimoniului construitPrezentarea site-ului Internet al Proiectului NET-PRO-PATsus Cuvintul de deschidere l-au avut: Monica Lotreanu, directorul Fundatiei Culturale Inforom si coordonatorul proiectului NET-PRO-PAT, Gheorghe Rizea, Director General Executiv al Directiei de Integrare Europeana a Consiliului Judetean Prahova, iar din partea institutiei gazda, Lia Maria Dulgheru, Directorul General al Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie , care au evidentiat importanta proiectului pentru valorificarea patrimoniului cultural al comunitatilor prahovene. A urmat Monica Lotreanu, cu prezentarea proiectului NET-PRO-PAT, a membrilor echipei si a partenerilor.sus Tema 1 - peisajul cultural, componenta a patrimoniului cultural al comunitatilorArhitect Calin Hoinarescu, Presedinte Asociatia ECOVAST, Presedinte Uniunea Nationala a Restauratorilor din Romania: "Exista un vid de identitate. Nu este neaparat legat de
ultimul puseu de integrare europeana. Sint state europene care isi protejeaza
identitatea de mai bine de 40 de ani. Portugalia are in constitutie prevazuta
obligativitatea protejarii peisajului cultural. Zone intregi din Italia, Anglia,
Franta fac acest lucru. De fapt, identitatea este, cred eu, elementul cel mai
eficient in lupta impotriva globalizarii. Trebuie sa recunosc ca Uniunea
Europeana, Consiliul Europei, prin promovarea conventiei prin protectia
peisajului, a nascocit, a promovat, cel mai important instrument pentru paza
identitatilor comunitatilor. Este un text deosebit de concis care spune ca
pentru a exista trebuie sa ai o identitate, daca ti-ai pierdut-o nu mai esti
popor, esti populatie. Ori, aceasta identitate are un mecanism pe care textul
conventiei il descrie foarte sistemic. Este vorba de teritoriu, de cadrul nostru
de existenta care a fost modelat in evolutia timpului de catre structurile
sociale care le-au format. Au urmat, in context european, cateva serii de
reuniuni unde specialistii au incercat sa defineasca notiunea. Este foarte greu
de definit. O parte dintre acestia, cei mai pragmatici, spun ca peisajul
cultural este ceea ce vedem. Privesc prin aparatul de fotografiat si vad un
peisaj. Aceasta este o ipostaza. Eu nu spun ca nu este pragmatica. Acesti
specialisti ajung la procedee foarte "nemtesti" - chiar daca nu sunt facute de
nemti - de a proteja acest peisaj. Altii afirma ca peisajul cultural este o
componenta a memoriei colective. Si aici, eu sunt de acord ca asa este. Memoria
colectiva este un hardware al unui computer planetar unde fiecare, de oriunde ar
fi, se poate conecta, dar se conecteaza prin racolarea unor repere. Aceste
repere sint de fapt factorii de cultura ai teritoriului. Trebuie sa intelegem ca
reperele fundamentale sint pentru peisajul cultural monumentele celebre. Cind
cineva vrea sa viziteze Maramuresul se gindeste la bisericile de lemn, pe urma
vede frumusetea caselor, a satelor, a oamenilor, a portului, a artefactelor, iar
atunci cind este vorba de Bucovina se gindeste la bisericile pictate. Concluzia
este ca trebuie sa ne ocupam de capetele de afis ale teritoriului. In cazul
teritoriului luat in discutie este vorba de Valea Teleajenului, care este
cunoscuta de specialisti, amatori, localnici printr-un context complex de
valori, de peisaj, de relief, de clima. Care sunt reperele? Reperele ei pentru
straini le-ati vazut prezenate de doamna arhitect Monica Lotreanu: Casa Iorga,
Casa Camarasiei, Biserica Sfantul Nicolae Tabacu, Castelul din Drajna. Ar putea
sa fie mai multe? Ne gindim la castrul de la Drajna, in planse este o imagine
care prezinta un platou, una dintre cele mai celebre constructii de acest fel.
Pentru mine ca specialist este un lucru cunoscut, dar pentru ceilalti, pentru
cei care pot sa acceseze Valea Teleajenului, este total necunoscuta. Ce trebuie
facut? Sa fie valorificat ca sa devina un reper si atunci memoria colectiva
europeana se poate conecta la Valea Teleajenului. Mai sus exista vestigiile unei
cetati taranesti, foarte importante pentru cultura Europei, ridicate prin
mesteri bizantini, nu stim in ce context. De asemenea mai este si cetatea
medievala de la Tabla Butii. Acestea sint elementele care trebuie sa devina
repere astfel ca Valea Teleajenului sa devina un magnet pentru majoritatea celor
care pot sa vina in zona. Dar nu este suficienta numai conservarea lor, trebuie
sa existe o politica intensa de popularizare. Cine este de vina ca aceste
lucruri nu sint cunoscute? Aceasta componenta a memoriei colective care este
peisajul cultural are nevoie de un dublu plan: 1. de a scoate elementele de
patrimoniu, de a le restaura si pune in valoare; 2. de a raspindi informatiile
respective in zone largi de interes. Dr. Prof. Emilia Elena Iancu,
Director General, Muzeul Judetean de Stiintele Naturii din Ploiesti:
In continuare, dr. Emilia Elena Iancu a mentionat citeva exemple concrete, printre care se numara si simpozionul interdisciplinar organizat la Slanic, unde s-a urmarit punerea in evidenta a patrimoniului cultural al zonei, cautindu-se, impreuna cu administratia locala, modalitati de valorificare a acestuia in cadrul dezvoltarii durabile. Muzeul Judetean de Stiintele naturii a pornit deja doua programe: pe de-o parte educatia pentru cei mici, pe de alta, educatia pentru cei mari. Nicolae Anea, Consilier
pentru protectia naturii si arii protejate, Agentia de Protectie a Mediului
Prahova: sus Tema 2 - accesul comunitatilor la instrumentele financiare ale UE pentru initiative locale si micro-regionale de dezvoltareRichard W.L. Crofts, Consultant rezident din Marea Britanie, Agentia pentru Dezvoltare Regionala Sud Muntenia: Referindu-se la fondurile structurale ale Uniunii Europene, se concentreaza pe acele chestiuni care pot aduce o valoare adaugata. In operatiunile de regenerare urbana, rolul comunitatii si al aspectelor culturale este foarte mare. Beneficiul economic este important pentru succesul unui proiect. Un proiect trebuie sa se autofinanteze ca sa poata fi sustinut. Daca nu vor fi sustenabile, aceste proiecte nu vor rezista, au toate sansele sa esueze. Acest lucru se poate intampla in momentul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana. Viitorul inseamna proiecte integrate si parteneriate. Experienta sa de implementare de programme finantate cu fonduri structurale in Marea Britanie, in ultimii zece ani l-a invatat ca principiile sint peste tot aceleasi: pragmatism, cooperare, inteligenta, talentul de a face lucrurile sa mearga. Termenul durabil este folosit gresit uneori. Sint trei piloni ai sustenabilitatii: cel economic, cel social si de mediu; sectorul patrimoniului cultural are un impact important in dezvoltarea durabila. Impactul patrimoniului cultural se face resimtit pe doua directii majore:
Nu va fie teama sa va imparatsiti ideile, incercati intotdeauna sa conexati proiectele. Este o oarecare experienta in aceste teritorii, in ce masura anumite proiecte au capatat prin conexare o abordare mai generala. Unele proiecte vor esua. Dar nu aceasta este problema. Acest lucru se intampla aproape intotdeauna. Mai bine sa ajungi sa esuezi decit sa nu fi incercat deloc. Asta este diferenta intre fondurile de preaderare si cele structurale. Este un obiectiv general ca regiunea sa beneficieze de pe urma proiectului respectiv. Daca se intampla riscul sa existe schimbari la nivel local al admistratiei, in nici un caz nu trebuie sa fie inapoiati banii, ci mai degraba trebuie sa faci in asa fel incat la nivel local sa se schimbe lucrurile, iar proiectul sa mearga mai departe. O jumatate de proiect este intotdeauna mai buna decit nici un proiect. Poate ca pare ciudat, este un fel de obsesie sa ne intrebam: ai reusit sa cheltuiesti banii? Sa cheltuiesti banii nu este un lucru atat de rau in ochii Uniunii Europene. Turismul va fi o racordare importanta in Romania in urmatorii ani. Dar citeva lucruri trebuie tinute minte despre turism. Marea majoritate a slujbelor sint de natura sezoniera. Intotdeauna turismul trebuie sa fie sprijinit si prin alta activitate. Dar exista si un revers, oricat de dezvoltata ar fi o regiune, exista aceasta cerere pentru o munca mai putin calificata sau cu jumatate de norma. Un lucru de retinut, apropo de turism, este cum sa faci omul sa vina sa cheltuiasca banii in zona ta. O problema de care se sufera in aceasta zona a Prahovei este turismul ocazional dinspre Bucuresti spre alte zone. Turistii care trec prin Prahova nu au posibilitatea de a cheltui banii in localitatile prin care trec. Este si o presiune de infrastructura. Sigur, cind vrei sa pornesti o actiune in turism trebuie sa decizi si ce fel de oameni vrei sa te viziteze. Oamenii care stau o noapte este bine, dar daca stau doua nopti atunci este si mai bine. Una din problemele pe care le au administratiile locale cu turistii este accesul auto, lipsa infrastructurii. Personalul, aceasta nu este o problema. Cel mai important este ca ceea ce vrei sa faci atractiv sa il faci si mai atractiv astfel incat oamenii sa vrea sa stea sau sa revina. Lucrurile trebuie facute mai atractive chiar si pentru cei care locuiesc in zona. La acest lucru faceam referire cand mentionam de calitatea vietii. Este lipsit de sens sa ai un tip de turism care face viata locuitorilor din zona ingrozitoare. Este descurajanta si nu este benefica. Trebuie sa existe o strategie. Trebuie sa existe o strategie de parteneriate locale care sa se integreze in strategia generala a regiunii. Bran este un exemplu clasic, a ajuns la o supradezvoltare a zonei cu aceste pensiuni necorespunzatoare, de calitate scauzuta. Mai este si exemplul castelului Peles, a Manastirii Sinaia, de asemenea a nenumarate alte exemple care pot fi mentionate, dar trebuie sa existe si alte elemente in preajma acestora ca sa poti sa menti un echilibru. Mesajul contine si ideea ca trebuie sa gindim cat mai larg, sa incercam sa gasim parteneri, sa impartasim cu ei toate ideile. Pe linga cunoasterea partenerilor si clientii sint importanti. Cel mai important este sa muncim impreuna ca sa ne asiguram ca banii sint cheltuiti. Daca gindesti pozitiv si esti atent la sfaturile care ti se ofera, mai mult ca sigur este o sansa sa reusesti". sus Prezentarea participantilor din partea celor 5 comunitati pilot partenere in cadrul proiectului: comuna Cerasu, comuna Izvoarele, comuna Maneciu, orasul Slanic, orasul Valenii de Munte. Moderator: Dr. Arh. Viorica Curea, Fundatia Culturala Inforomsus Tema 3 - muzeul judetean, partener pentru valorificarea patrimoniului comunitatilorLia Maria Dulgheru, Director General, Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie:"Imi doresc ca acest program sa aiba niste repere foarte clare. Va trebui sa ne gindim in ce masura in cadrul celor patru teme abordate se se poata materializa niste obiective care sa fie in favoarea comunitatilor pe care am incercat sa le implicam in proiect. Din punctul de vedere al Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie in aceasta zona sintem favorizati pentru ca pe Valea Teleajului si pe Valea Slanicului exista deja centre, obiective care pot constitui pilonii dezvoltarii acestui program. Acesti piloni sint muzeele care deja functioneaza. Faptul ca la Valenii de Munte exista un adevarat centru cultural este remarcabil. O incercare frumoasa exista si in comuna Izvoarele unde, dintr-o initiativa a comunitatii, se colecteaza obiecte in vederea infiintarii unui muzeu satesc. Nu stiu in ce masura muzeul satesc de la Maneciu functioneaza, este viu. Muzeele au aceasta drama, pot sa fie o fiinta vie sau pot ramine un simplu depozit. Ideea este de a materializa intr-o oarecare masura, de a valorifica expozitional acest patrimoniu. Putem sa valorificam traditia locala, traditia zonala si prin alte mijloace. Poate ca ne putem intilni data viitoare la Izvoarele sa discutam cum poate fi valorificata expozitional sau altfel initiativa comunitatii de a avea o colectie de obiecte de patrimoniu. Sau poate la Cerasu, unde in cadrul fundatiei culturale infiintate de domnului Traian Cepoiu exista activitate intensa. Ce frumos ar fi daca in curtea unei pensiuni agromontane ar putea fi expuse si vizitate unele obiecte traditionale ale comunei. Nu trebuie gindita valorificarea numai prin initiativa autoritatilor, a institutiilor statului, ci si prin initiativa privata, a investitorilor locali. Traditia zonala se poate valorifica si in alte moduri: prezentarea de filme, conferinte, activitatea culturala in localitate, antrenarea unor asezaminte precum caminul cultural, biblioteca in activitati atractive. Pornind de la acest potential existent trebuie sa incercam sa gasim impreuna cele mai bune cai de a-l valorifica incercind sa construim niste piloni care sa contribuie la bunastarea comunitatilor respective. Eu asa vad acest proiect ca pe o dorinta de a construi." Profesor de istorie Alexandru Barbu, creatorul muzeului satesc din Maneciu: "Monografia comunei pe care am scris-o confirma istoricul localitatii. Am pornit de la teren gol si in cazul monografiei si in cazul muzeului. Am gasit de cuviinta sa strang piese care au valoare de patrimoniu. Datorita eforturilor mele (pe care le consider chiar exagerate) exista astazi o istorie a Maneciului si un muzeu, care a fost deschis cu foarte multe greutati si multumesc doamnei directoare Dulgheru pentru ajutorul dat in amenajarea expozitiei. Daca nu exista pasiune, nu exista nimic. Valea Teleajenului a avut in istorie o mare importanta, constituind un drum comercial, militar, cultural. Avem satisfactia ca Ministerul Culturii a aprobat anul acesta patru clase de istorie locala in Comuna Maneciu care se vor organiza la Muzeul de la Maneciu. Nu se poate concepe studiul istoriei Romaniei fara a cunoaste istoria locului de unde ai pornit." Preot protopop Ilie Vasile: "Majoritatea scolilor din localitatile nostre au cite un muzeu. Ce este important este sa ii facem pe oameni mai constienti de trecutul nostru. Trebuie sa implicam tineretul in viata acestor muzee, de la aducerea unui obiect care a apartinut bunicii, pina la ajutorul in curatenia si rinduiala muzeului. Exista o serie de obiective, un castru, o moara de la sfirsitul secolului 18, o serie de obiecte foarte importante care trebuie puse in valoare. Dupa ce termina scoala insa i-am pierdut pe tineri: nu mai vin nici la muzeu, nici la biserica. Daca avem un spatiu, ar trebui sa il facem sa fie un loc pentru tineri unde sa se adune, sa citeasca reviste, carti, sa stea de vorba, poate si o discoteca. Curatenia, ingrijirea monumentelor si locurilor istorice este iarasi foarte necesara, pentru ca nu putem aduce turisti in astfel de locuri neingrijite, cu balarii." Prof. Gabriela Despan, Director, Scoala de Arte si Meserii Maneciu: "Scoala este o instituie de educatie si cultura. Menirea noastra este sa-i facem sa gindeasca si apoi sa-i facem sa fie mai atasati valoriloc culturale ale comunitatii. Au fost introduse acest an aceste ore de istorie locala, asa cum a mentionat si domnul profesor Barbu. Scoala colaboreaza eficient cu muzeele de la Cheia (Muzeul Flori de mina si Muzeul Vaii Teleajenului) in cadrul carora care sint organizate activitati pedagogice la care participa profesori din intreg judetul. Am incercat chiar sa initiem un fel de traseu cultural pina la Cheia. Primaria ne-a ajutat cu transportul de la Maneciu la Cheia si recunosc meritul domnului Primar Lupu in multe chestiuni pentru care am gasit sprijin." Florin Sicoie, Director General, Muzeul Judetean de Arta Ploiesti: "Cum putem dupa perioada comunista care ne-a creat tuturor o mentalitate de asistati, sa gasim initiative si sa ne apram totusi demnitatea. Daca in perioada interbelica stilpii comunitatii, in ceea ce priveste satul, erau preotul si invatatorul, iar in orasele mai mici sau mai mari scoala, ceea ce se intimpla acum este putin mai complicat. Faptul ca in anumite localitati s-au realizat monografii care reflecta potentialul cultural este si meritul autoritatilor, dar mai ales al celor pasionati de istoria zonei. Uneori in aceste carti se concentreaza multe eforturi, iar eforturile de a scoate o astfel de carte pot traversa viata unui om. Ce cred eu ca ar trebui sa fie acest proiect: daca finalizarea acestuia va fi o forma de rezonanta a comunitatilor locale cu administratia, daca primariile, institutiile din localitatea respectiva, vor intelege ca nu numai pentru onoarea localitatii respective, dar si pentru obiective mai concrete, cum ar fi turismul, a face cunoscuta printr-o anumita retea istoria, cultura este un pas inainte, atunci proiectul va avea o forma interesanta. Ma bucur ca proiectul lasa posibilitatea de a fi extins, in momentul in care o zona devine cunoscuta, la ea se pot bransa si alte comunitati. In ceea ce priveste Muzeul Judetean de Arta, acesta are ca obiect al activitatii lui aceasta parte de patrimoniu mobil care este atit de la indemina Muzeului de Istorie si a Muzeului de Stiintele Naturii. Desigur, organizarea unei tabere de pictura in una din aceste zone este o maniera de a face cunoscuta localitatea respectiva. Exemple sint si taberele Grigorescu organizate la Cornu, Campina, Comarnic, in zonele apropiate de Muzeul Memorial Nicolae Grigorescu." Luminita Neamtu, arhitect sef al judetului Prahova: "Experienta comunitatilor din Franta este foarte folositoare comunitatilor din Romania. In prezent sint infratite un numar de localitati din judetul nostru cu asociatii similare din localitati franceze. In Franta, patrimoniul este cunoscut inca de la gradinita. Nu trebuie sa fie un oras cu monumente de interes national sau foarte deosebite, dar inca de la nivelul gradinitei se trezeste in tinarul care se formeaza dragostea pentru patrimoniu. De asemenea exista simtul civic trezit benevol din partea persoanelor cu virste inaintate dar cu pregatire didactica care practica meseria de animator de monumente, animator de patrimoniu. Aceste persoane sint cele care fac legatura intre toate nivelele societatii indiferent daca este vorba de scolari sau adulti, intre patrimoniu si istorie, elemente care ne fac sa ne pastram identitatea in aceasta era a globalizarii. In acest sens, francezii au realizat o evidenta a patrimoniului la nivel local prin infiintarea de arhive, echipe, programe, buletine informative ale activitatilor, concursuri intre localitati. Sugerez autoritatilor prezente aici si celor interesati sa participe la intilnirile asociatiei zonelor istorice si de arta, unde se prezinta exemple interesant. Am vazut eforturile facute la Sibiu pentru a aduce in constiinta cetatenilor istoria, monumentele, mai ales din centrul vechi. S-au realizat si seturi de modele pentru finisaje, constructii amplasate in aceste zone." Profesor Iacob Balaban, Consilier judetean, Presedintele comisiei pentru cultura, educatie "Pentru Prahova acest proiect nu face altceva decit sa revigoreze institutii si factori de decizie, sa dinamizeze aceasta activitate. In judetul Prahova activitatea culturala se desfasoara in conditii bune. Avem cinci institutii de interes judetean. Si pina acum, dar si acum, la nivelul consiliului judetean, care administreaza fondurile, s-au gasit intotdeauna finantari pentru cultura. Din cele o suta trei unitati administrative numai sase nu sint echilibrate de la buget, restul, toate. Este inexplicabil ca in unele biblioteci exista si personal care doar semneaza statele sau in care primarul decide sa cheltuiasca banii alocati pentru carti pe alte lucruri, considerate mai importante. Exista insa si alte institutii, scoli unde se fac eforturi pentru modernizare, echipare. In societatea noastra cu miliardari de carton, cu goana dupa avere, in care s-a uitat de grija pentru aproape, trebuie intarita educatia: in familie, desigur, dar mai ales in scoala si institutiile culturale." Constantin Stere, Director executiv, Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a judetului Prahova "O felicit pe doamna Lotreanu pentru ca a avut aceasta initiativa, ca a ales judetul Prahova si mai ales ca a stiut sa aleaga aceasta zona a vaii Teleajenului, ca a adunat astazi factorii importanti care pot decide si contribui la evolutia in sens pozitiv a activitatii culturale. Nu cred ca putem generaliza la nivelul unui intreg judet. Sint in judet o suta trei unitati teritoriale dintre care doua treimi au camine culturale in care se organizeaza activitati culturale. In comuna Cerasu, exista o tipografie (poate singura comuna din tara), o fundatie culturala, camin cultural, formatie de dansuri. La Slon avem si unul dintre cele mai importante situri de arhitectura taraneasca romaneasca, care este conservat. In comuna Izvoarele, exista un camin cultural, un muzeu, o biserica, cladirea veche a fostei primarii, o biblioteca si o monografie a localitatii respective, scrisa de profesorul Jercan, care ne-a parasit in acest an. Doamna primar a strins obiecte pentru un muzeu, doreste sa restaureze biserica, cladirea veche a primariei din Homoraciu. A restaurat cladirea caminului cultural din Homoraciu. In comuna Maneciu exista un muzeu, un camin cultural cu o activitate bogata, o pepiniera de tinere talente. La Cheia sint doua muzee, pastorite de Muzeul Judetean de Stiintele Naturii. La Slanic s-a deschis recent un muzeu de factura europeana. Nu mai trebuie sa mentionez orasul Valenii de Munte care este o cetate a culturii, cu un centru cultural aproape european. Eu cred ca trebuie sa vedem lucrurile asa cum sint si ca daca sint si institutii de cultura unde nu se intimpla prea multe lucruri culturale, acestea nu pot da tonul la nivelul judetului sau unei zone precum cea de care se ocupa proiectul." sus Tema 4 - rolul arhitectului in valorificarea durabila a patrimoniului construit Arhitect Dan Nicolae Manea, Sinaia: "Ne-am obisnuit sa identificam patrimoniul prin cladiri, dar patrimoniul inseamna si oamenii, amintirile, povestile locului si multe alte lucruri. Am sa va prezint o suma de idei bazate pe exemple concrete din care sa trageti anumite concluzii. Asa cum am spus, pentru cel mai multi, patrimoniul inseamna cladiri. Aceste cladiri trebuie identificate, protejate, valorificate, introduse intr-un circuit de valori ca sa capete substanta. Ceea ce trebuie sa intelegeti este ca toate aceste cladiri sint proiectate si autorizate de arhitecti. In meseria noastra, ca in toate meseriile, sint si buni profesionisti, sint si mai putin buni profesionisti, sint si sufletisti, sint si arhitecti interesati mai mult de partea materiala a meseriei lor. Ceea ce este important este sa stiti ca la nivelul dumneavoastra, al administratiilor locale, ca primari sau ca membri ai consiliilor locale, aveti aceasta putere sa creati reguli specifice fiecarei localitati. Un regulament general de urbanism aprobat prin hotarare de guvern nu poate fi specific pentru fiecare localitate. Toate constructiile pe care le vedeti au fost ridicate pe baza unei autorizatii semnate de catre primar. Primarul are puterea sa impiedice realizarea unei constructii urite, chiar daca ea a fost proiectata de un arhitect, chiar daca a fost autorizata de un arhitect. As dori sa va prezint exemplul unei mici comunitati de langa Boston, Statele Unite. Acolo administratia locala a avut initiativa sa-si intrebe cetatenii ce considera ei ca fiind cel mai important si mai definitoriu lucru pentru comunitatea respectiva si au ajuns la concluzia ca, pentru ei, peisajul inconjurator, imaginea unui anumit munte este lucrul cel mai important. Au facut o hotarire prin care au protejat aceasta imagine si au creat-o ca scop in sine. Care au fost urmarile acestei hotarari simple pornite din randul cetatenilor: orice strada noua care s-a trasat a avut in vedere orientarea si valorificarea acestei imagini, orice constructie noua care s-a construit a facut in asa fel incit sa vada aceasta imagine, dar nici sa nu incurce vizibilitatea celorlalte constructii fata de muntele respectiv. Orice plantatie a trebuit sa aiba o anumita inaltime, anumita orientare ca sa permita vizibilitatea spre acest munte. Imaginea muntelui impreuna cu cea a localitatii a devenit o imagine publicitara si comerciala care a fost promovata impreuna. Chiar si amplasarea unui panou publicitar a tinut cont de faptul ca el nu trebuie sa impiedice in nici un fel vizibilitatea cetateanului catre peisajul respectiv. Cel mai important rezultat a fost implicarea comunitatii locale. Ideea a pornit de la oameni, iar oamenii au incercat sa vada cum este aplicata ideea lor. Implicarea comunitatii locale este una dintre cele mai importante pirghii cu care se poate dezvolta un asemenea lucru. Exista o inhibitie atunci cind la nivelul unei comunitati doresti sa faci ceva. Mereu te gindesti daca se poate, daca nu cumva nu esti prea mic. Foarte multe idei valoroase mor in faza aceasta pe principiul "sintem prea mici ca sa facem asa ceva". Un alt exemplu este cel al unei localitati din Franta (Val d'Isère) care poate fi catalogata ca un sat cu 3000 de locuitori. Aceasta localitate se pregateste sa organizeze Jocurile Olimpice de Iarna in anul 2009. Cum este posibil? Exista un program extrem de simplu si care se refera la: calitatea apei, nivelul de zgomot, calitatea aerului, gestionarea deseurilor, gestionarea energiei, omul, gestionarea peisajului si a patrimoniului. Cum au putut realiza acest lucru? Au implicat fiecare cetatean activ in realizarea acestui program. Exista un comitet de organizare local, condus de Jean-Claude Killy (mare campion de schi), din care nu lipseste un arhitect. Nu stiu ce exempu mai bun as putea sa va dau de valorificare a patrimoniului unei localitati de 3000 de locuitori care acum se pregateste sa organizeze un eveniment mondial. Nu sintem prea mici. Concluzia este sa indrazniti. V-ati intrebat de ce oamenii se duc cu staruinta in Elvetia? Poate ca doua din motive: ar fi faptul ca exista o conservare a unui raport echilibrat intre natura si om, iar acest echilibru genereaza o liniste sufleteasca. Nu sintem departe de acest lucru. Atmosfera dintr-un sat din Romania, intr-o dupa-amiaza, dupa ce taranii si-au incheiat lucrul, ies la poarta la taifas. Si asta, si curatatul rigolelor, si varuitul caselor primavara inseamna patrimoniu. Un alt lucru pentru care oamenii vin in Elvetia este pentru ca astazi, anul asta sau peste cinci ani ei stiu ca vor gasi acelasi lucru. Am sa va prezint acum exemplul unui sat elvetian de 1000 de locuitori, pierdut in mijlocul muntilor. Oamenii cosesc vara, au adaposturi care au fost conservate, reparate, la marginea satului exista o stina unde se pot consuma sau cumpara branzeturi cu marca localitatii. Se fac mici obiecte de artinazat, cu tehnologii traditionale, ce se comercializeaza. Administratia locala impreuna cu cetatenii, dintre care nu lipseste un arhitect, au reparat o casa parasita si au infiintat un muzeu in care sint expuse fotografii cu istoria si preocuparile oamenilor din sat. Acest muzeu are un custode dornic de a istorisi povestile satului. Localitatea are un plian de promovare si un program de evenimente, cu adrese utile pentru cazare. Rezultatul este ca oamenii vin sa vada acest sat. De ce vin acesti oameni? In fiecare dintre noi, la prima generatie sau la a zecea exista satul, acolo sint radacinile. Faptul ca oamenii isi gasesc aici linistea si identitatea nu este absolut deloc intimplator. Acest lucru cauta oamenii, lucruri obisnuite in care sa se regaseasca. Romania este plina de astfel de locuri. Este important ca atunci cind luati o decizie la nivelul comunitatii sa cereti si parerea unui arhitect. De ce acesta intilnire? De ce acesta tema? De ce acum? Pentru ca sintem pe ultima linie dreapta inaintea integrarii in Comunitatea Europeana. Comunitatea Europeana este un tren in care trebuie sa fim pregatiti sa ne suim. Daca lumea se schimba in ritmul in care vedeti, trebuie sa fim si noi pregatiti sa ne schimbam macar la nivel mental. Trebuie sa intelegeti ca sintem cu totii in fata liniei de start. Deja faptul ca sintem la linia de start este o mare sansa. Important este cine va fi primul si cine va fi eliminat. Am auzit ideea ca nu sint bani. Eu cred lipsa de bani e un paravan in spatele caruia ne putem ascunde. Daca un mare investitor ar veni cu citeva sute de milioane de euro in primaria unei localitati, aceasta n-ar putea sa arate niste programe pentru a cheltui acesti bani. Ultimul exemplu pe care vi-l prezint este o actiune care s-a derulat in Sinaia. Este vorba de restaurarea unor banci de pe vremea regelui Carol. Aceste banci au fost maltratate timp de multi ani. A existat o initiativa internationala de a repune in valoare aceste banci. In primul rind, alegerea acestor obiective nu a fost intimplatoare. Anul acesta s-au implinit 100 de ani de la edificarea lor. In al doilea rind, s-a propus restaurarea lor, lucru pentru care zece studenti de la Facultatea de Arhitectura din Bruxelles au venit si au facut practica de vara in Romania. La inceput actiunea a fost privita cu neincredere din partea autoritatilor. A fost realizat un panou, pe care a fost trecuta actiunea, au fost trecuti cei care participa. Acest panou a fost afisat in parc, la primarie si in cateva locuri din Sinaia. Impactul acestui panou a fost impresionant. Oamenii au intrat in contact si cu studentii. Informarea este o treaba extraordinara, oamenii sint avizi de informatie. Din aceasta informatie a venit un ajutor nesperat din partea tuturor cetatenilor din zona. Primaria s-a implicat mai apoi in aceasta reconstructie. Veneau ajutoare in materiale si munca din toate partile. Inaugurarea acestui monument (acum o luna de zile) a fost un eveniment pentru oras la care au participat peste 100 de oameni. Sugestia mea este ca atunci cind luati o decizie importanta sa nu uitati sa intrebati un arhitect." Luminita Neamtu, arhitect sef al judetului Prahova:"In zonele protejate, avizarea o face arhitectul sef, nu primarul localitatii. De multe ori presiunea politicului determina aparitia cladirilor urite, nu specialistul. Specialistul are o limita a lui pina la care poate spune daca este bine sau nu, dar nu este el cel care ia ultima decizie. Exista si un alt aspect: orice arhitect are un drept de autor, exista un cod etic al acestei meserii, exista un Ordin al Arhitectilor din Romania. Atunci cind o comunitate locala prin specialist intra in contradictie cu proiectul pe care il face un arhitect, automat acestuia i se poate opune prin Ordinul Arhitectilor dreptul de autor, exista o oarecare confruntare intre ceea ce vrea arhitectul prin opera sa in sine si ceea ce i se impune de catre comunitatea locala prin specialist vizavi de acea protectie a cadrului construit si peisagistic existent. Nu intotdeauna arhitectul din administratia locala poate avea ultima decizie. Estetica si volumetria reprezinta un domeniu destul de sensibil atunci cind intra in competitie doi specialisti din acelasi domeniu, pe de o parte arhitectul care este in administratie si pe de alta parte arhitectul care este in proiectare. Poate ca aici legislatia ar trebui sa fie cea care sa vina in sprijinul arhitectului sef, si de asemenea consiliul local si toti cei care au o legatura cu cultura locala ar trebui sa vina si sa sprijine administratia locala prin acel regulament local de urbanism. Trebuie sa stimulam tinerii arhitecti sa vina in administratia locala. In putine localitati exista specialisti care lucreaza la nivelul autorizarii documentatiilor de arhitectura, iar arhitecti sint si mai putini in aceste posturi." sus Prezentarea site-ului Internet al Proiectului NET-PRO-PAT Arhitect Adrian Pinzaru, Fundatia Culturala Inforom. |