Prima pagină Despre proiect Parteneri Harta Noutăţi Link-uri Opinia ta Contact

Copyright

Fotografiile prezentate în acest site aparţin autorilor: Aurelian Stroe (toate clădirile) şi arh. Ana Maria Hariton (interioare Teatrul Naţional din Craiova). Reproducerea fotografiilor fără permisiunea autorilor reprezintă o încalcare a legii.

Pentru toate textele şi imaginile prezentate în acest site, Fundaţia Culturală INFOROM este deţinătorul cesiunii drepturilor de autor. Reproducerea şi utilizarea neautorizată sunt interzise.

Ansamblul hotelier Amfiteatru – Belvedere – Panoramic din Olimp
1970

Ampla actiune de amenajare a litoralului Marii Negre a fost una din initiativele menite sa arate capacitatea de organizare, constructie si exploatare la scara foarte larga a regimului de “democratie populara”. Începând cu 1956, sub coordonarea profesorului Cezar Lazarescu, s-a realizat proiectarea de ansamblu a statiunilor, având la baza principii care la vremea aceea ilustrau modernitatea conceptiei. Pornite din ideea de a raspunde tipului nou de turism cerut, statiunile puneau la dispozitie spatii de cazare în constructii care sa fie integrate cât mai bine în peisaj si care sa mijloceasca accesul turistilor la plaja, dar si spatii care sa gazduiasca activitati specifice de timp liber, într-un mediu cât mai diferit de cel urban. Tocmai de aceea, proiectarea pentru litoral a fost ocazie de inovatie arhitecturala permanenta.

Constructia Olimpului, una din statiunile noi, a început în 1971 (seful proiectului complex fiind arhitectul Solari Grimberg) cu zona “A”, de hoteluri cu putine niveluri si restaurante separate. Zona “D”, construita în acelasi an, cu sapte hoteluri înalte care puncteaza ansamblul format din spatii comerciale si de loisir pe parter, anunta principiul care guverneaza si proiectarea ansamblului Amfiteatru, anume integrarea si punerea în valoare a topografiei speciale a statiunii, cornisa puternica, spectaculoasa.

Ansamblul numit pe scurt “Amfiteatru”, cu o referinta directa la pozitia acestuia în peisaj, este prezentat în detaliu în numarul 6 din 1972 al revistei Arhitectura, printr-un interviu cu doi dintre arhitectii care au facut parte din echipa de proiectare, arh. ?erban Manolescu si arh. Radu Manaila. Acestia discuta toate aspectele importante ale proiectului, de la amplasament, la functiune, structuri, amenajari interioare si exterioare pâna la elementele de arta monumentala. Cateva din aceste informatii vor fi prezentate si în cele ce urmeaza.
“Zona Amfiteatru” este un ansamblu format din trei hoteluri – Amfiteatru, Panoramic si Belvedere - si dotari generale dedicate statiunii Olimp, pentru care a fost rezervat probabil cel mai interesant sit din cadrul statiunii, o portiune a falezei care formeaza un golf, cu lungime de 300 m si adâncime de 20m. Amplasarea pe faleza a ansamblului a condus la o solutie compozitionala cu o serie de terase (cu functiuni diferite, de la cele mai private, apartinând camerelor, pâna la cele publice) situate la niveluri diferite, asadar cu caracteristici diferite. Nivelul principal de la care pornesc circulatiile verticale (accesele la cazari, coborârea spre plaja, accesele la dotari) este situat la 18 metri si a fost obtinut în urma unor importante lucrari de pamânt. Aici se afla si “promenada” statiunii, cu acces la spatiile comerciale si de loisir. Împartirea pe terase prilejuieste un foarte interesant joc cu spatiile pe verticala.

Hotelul amplasat central, “Amfiteatru” este singurul rezolvat cu dublu tract, pe 6 niveluri, deasupra acestui nivel de primire si are 680 de locuri de cazare. Celelalte hoteluri sunt cu simplu tract, oferind tuturor camerelor privelistea spre mare. “Panoramic” (425 locuri) si “Belvedere” (467 locuri) au amândoua cate trei niveluri de cazare situate deasupra zonei de primire si înca patru sub acest nivel – aceasta zona este foarte interesant rezolvata, pentru ca încastrarea în faleza a acestor niveluri a permis decalarea lor de la verticala, asadar a condus la aparitia unor terase ample destinate fiecarei camere.

Autorii proiectului vorbesc despre acesta în termeni de “parte construita” când se refera la hoteluri propriu-zis, în contrapondere cu plaja si amenajarile acesteia, care reprezinta în fapt “încaperea cea mai mare a ansamblului”. Gasim aici o atentie particulara pentru o abordare “complexa”, în care construitul, desi important ca volum, devine parte a amenajarii peisagere. Acest fapt se vede cu atât mai bine în sectiunea transversala, foarte sugestiva pentru o interventie care pune în valoare caracteristicile peisajului. Observam în sectiune o reluare a solutiei terasarii – o prima terasa, amenajata cu garduri vii formeaza gradini individuale pentru fiecare camera de la primul nivel de cazare. O a doua terasa este destinata piscinelor descoperite ale hotelurilor si este amenajata ca un parc, cu spatii verzi mai ample si cu zone de vegetatie mai înalta, amplasate astfel încât sa nu împiedice privelistea spre mare. Surprinzator, aceasta amenajare s-a pastrat în bune conditii pâna la ora actuala – ceea ce modifica în mod neplacut imaginea ansamblului sunt constructiile mai mult sau mai putin definitive, pavilionare, care au aparut în zona plajei si care influenteaza perspectiva, altfel extrem de curata, dominata de liniile orizontale albe ale etajelor. Ultima terasa este, evident, constituita de plaja propriu-zisa. Pentru amplificare suprafetei de plaja s-au efectuat lucrari de indiguire.

În aceeasi idee a continuitatii dintre exterior si interior, cu exteriorul aparent împartit în “camere” cu functiuni de socializare, apare si curtea interioara a hotelului Amfiteatru, spre care se deschid pe trei laturi spatiile comerciale specifice. A patra latura este libera, cu orientare spre mare, astfel încât privelistea sa fie completa si din acest spatiu public.

Încercând sa defineasca elementele definitorii ale solutiei, arhitectul ?erban Manolescu le identifica:
“Mi se pare ca, asa cum se prezinta acum, <<Amfiteatrului>> îi sunt caracteristice urmatoarele aspecte:

silueta desfasurarii;
asezarea volumelor în planul de situatie;
sectiunea transversala.”

Un aspect delicat al rezolvarii sectiunii este detaliat de autor: pentru etajele situate deasupra cotei +18.00 s-a preferat solutia unei structuri verticale cu dublu tract, care risca sa intre într-un contrast inabil cu nivelurile inferioare, rezolvate în retrageri succesive. Din acest motiv, pentru a pastra imaginea unei curbe continue care “îmbraca” sectiunea, s-a creat o terasa ampla la nivelul parterului. Continuitatea imaginii este sustinuta si de sectiunea longitudinala, cu retrageri ale volumelor si detalii specifice.

Construirea ansamblului într-o perioada foarte scurta de timp – 9 – 10 luni, durata care nu ne mira în contextul epocii – a însemnat un efort tehnologic remarcabil. Fundarea s-a facut la cota +4.00 m, acolo unde compozitia solului (argila de mare capacitate portanta) a permis-o, iar diafragmele dintre camerele de la acest nivel functioneaza ca niste contraforti, preluând împingerile terenului. Rezolvarea adoptata pentru terase a însemnat retrageri succesive o data la doua niveluri – pentru a micsora numarul de piloti, iar diferentele volumetrice rezultate din aceasta solutie au fost atenuate prin tratarea variata a loggilor. Nivelurile supraterane au pus probleme mult mai mici, fiind rezolvate independent de cele subterane, cu parter liber, sprijinit pe stâlpi – pentru a permite desfasurarea spatiilor comerciale. Nivelurile curente au fost rezolvate în sistem de diafragme si plansee monolit. Elementele decorative prefabricate pentru fatade au fost executate în poligonul de prefabricare aflat în apropiere si au fost montate în pozitie si în ciuda numarului mic de modele, asamblarea lor realizeaza o compozitie variata.

Aceasta descriere contureaza imaginea unei reusite arhitecturale – putem vedea un concept puternic în spatele proiectului care este sustinut pâna la finalizare, grija pentru detalii dar si pentru o realizare eficienta constructiv. Valoarea arhitecturala a ansamblului este evidenta si în prezent iar starea relativ buna în care (înca) se gaseste sta marturie calitatii realizarii. Nelinistitoate însa este perspectiva “reamenajarii” care are loc în aceasta perioada.

Ansamblul de hoteluri a apartinut statului român un timp mai indelungat decât alte obiective de pe litoral, însa a trecut în portofoliul Unita Turism Holding, condus de Josef Goshy, unul din cei mai mari proprietari din turism. Acesta intentioneaza sa reabiliteze hotelurile în cursul anului 2010 si trebuie sa speram ca va face aceasta interventie în spiritul proiectului initial. Majoritatea interventiilor asupra cladirilor de pâna în acest moment sunt reversibile - tin în majoritate de amplasarea de reclame neinspirate si acoperirea pardoselilor cu imitatie de iarba. Majoritatea elementelor constitutive initiale exista si în cazul în care sunt degradate, pot fi refacute.

Ceea ce însa nu a fost evitat, cu toate ca încercari au existat, a fost distrugerea relatiei intime a ansamblului cu peisajul – prin aparitia constructiilor de administrare a plajei. Asadar prin acest proiect de clasare ar trebui sugerata si refacerea relatiei initiale între plaja si ansamblu – prin reamplasarea constructiilor respective. Recunoasterea valorii acestui ansamblu si pastrarea sa sub rigorile statutului de monument ar putea functiona ca impuls pentru reabiliarea inteligenta si prezervarea altor constructii valoroase arhitectural de pe litoral, între care unele au suferit deja modificari semnificative (aici intrând si cadrul nou construit, de o valoare îndoielnica).

Miruna Stroe, arhitect