Circul de Stat, Bucureşti
1958-1961

Cladirea Circului de Stat, actualul sediul al Circului Globus din Bucuresti, Bulevardul Lacul Tei, Sector 2, a fost construita în 1960 dupa planurile arhitectilor Nicolae Porumbescu (sef proiect), Constantin Rulea, Sanda Bercovici, Nicolae Pruncu. Echipa de arhitecti a fost secondata de o echipa de ingineri constructori: A. Progreseanu, I. Dumitrescu, E. Simu, O. Versescu si de ingineri instalatori: V. Cvasa (ventilatie si termice), D. Manasia (electrice), I. Benghius (sanitare), toti proiectanti în cadrul Institutului Proiect-Bucuresti. Beneficiarul lucrarii a fost Primaria Capitalei.

Circul de Stat este rezultatul conceptului de culturalizare a cartierelor muncitoresti si de creare a unor spatii recreative pentru mase, promovat de regimul comunist din România.

Ansamblul urbanistic al complexului de cladiri ale circului este conceput pe doua axe compozitionale care formeaza în plan doua esplanade de acces catre circul propriu-zis, una pornind din soseaua Stefan cel Mare, iar cea de a doua din intersectia bulevardului Lacul Tei cu strada Barbu Vacarescu. Aceste esplanade conduc catre centrul de greutate al întregului ansamblu – sala de spectacol, obiectul principal. Corpurile anexe (cabine artisti, ateliere, depozite, corp de legatura, sala de repetitie, administratia si grupul social, grajdurile si menajeria) se subordoneaza compozitiei centrale, alaturându-se celor doua axe si alinierii cu sirul constructiilor de locuinte. Ele formeaza cadrul urbanistic-arhitectural al corpului circului. Pe bisectoarea unghiului dintre cele doua axe de compozitie se dezvolta parcul tratat liber, în denivelarile provenite de la fosta caramidarie Tonolla, o concavitate, având ca punct central un lac artificial.       

Rezolvata de Nicolae Porumbescu ca proiect de diploma în 1958, tema functiunii de “circ de iarna” va fi reluata si dezvoltata de el în cadrul proiectului ce va conduce  la edificarea actualei cladiri si care va indica primul semn de revenire a arhitecturii românesti la contemporaneitatea  "stilului international", a modernismului postbelic.

Solutia structurala de acoperire a salii circului– o cochilie cu unde parabolice – nu este originala, dar este inspirat aleasa, prin expresia arhitecturala pe care o realizeaza, fiind o reusita inginereasca româneasca unica, de exceptie. Cladirea circului se distinge prin claritatea formei si acuratetea detaliului. Sala de spectacole, perfect circulara în plan, cu o capacitate de 2500 de locuri, preia ideea traditionala a circului itinerant, de focalizare a atentiei asupra spatiului de spectacol si de camuflare a functiunilor secundare, grupate în jurul acestui spatiu. Sala de spectacol are diametrul interior al arenei de 13 m si un diametru al salii de 44,36 m.

Structura cupleaza doua forme relativ simple: o “cochilie concava”- amfiteatrul, cu diametrul de circa 45 m, de forma hiperboloid-parabolica, si o „cochilie convexa”- cupola independenta de structura corpului concav – care acopera amfiteatrul si foaierele, de deschidere de cca. 72 m. Înaltime medie a circului este de 14 m. Cupola, desfasurata pe o suprafata circulara având diametrul de 60,60 m, este o „pânza” ondulata de beton armat, rezemata pe contur pe 16 stâlpi puternici si care permite între acestia vitrarea foaierelor prin timpanele ondulelor. „Corpul concav” a fost împartit, la rândul sau, în 16 sectoare a carui  intrados a generat o suprafata de hiperboloid de rotatie pe care s-au asezat gradenele amfiteatrului dispuse în plan continuu, circular. Cele 16 unde cu dubla curbura au placa variind între 7 cm spre cheie si 10-12 cm spre nastere, iar împingerile boltii sunt preluate de un tirant poligonal situat la partea superioara a stâlpilor, realizat din beton precomprimat.  Nivelul superior al amfiteatrului este deservit de o galerie continua, un fumoar, care formeaza supanta în foaiere.

Anexele - corpurile secundare - sunt legate de corpul circular al salii de spectacol prin intermediul unui culoar de legatura. Sala dispune de instalatii ultramoderne, care asigura montarea unor spectacole de mare amploare si prezentarea unor numere pe apa sau pe gheata. Prin specificul functiunii cladirea circului are instalatii speciale si foarte variate: de la instalatii sanitare obisnuite sau specifice menajeriei pâna la instalatii tehnice speciale pentru stropit cupola sau pentru alimentarea cu apa a bazinului pentru spectacole pe apa sau pentru crearea ploii artificiale si pâna la echipamentul electric si mecanic, pentru realizarea diverselor efecte de lumina sau pentru acrobatii. Distributia aerului în sala se face prin canale introduse, în structura de rezistenta, prin cei 16 stâlpi de sustinere a cupolei. Aceasta solutie a fost aplicata pentru prima data la noi în tara.

Primele spectacole de circ din Bucuresti au avut loc în 1877-1878, la Circul Sidoli, instalat într-un local pe cheiul Dâmbovitei. Activitatea lui continua, sporadic si neorganizat, pâna în 1929-1930, când înceteaza cu desavârsire, din lipsa de fonduri. Pâna dupa al doilea Razboi Mondial, artistii de circ nu au avut o cladire de circ si au participat  la diverse spectacole improvizate, multe organizate la târguri si iarmaroace.

Din 1954 ia fiinta „Circul de stat” sub influenta culturii sovietice, care a ridicat spectacolul de circ la cele mai înalte forme de arta, alaturi de balet si opera. Unica în tara, ca program si structura inginereasca, actuala cladire de circ din Bucuresti este terminata si data în folosinta în 1961. Valoarea arhitecturala, artistica si urbanistica exceptionala este conferita de calitatile partiului arhitectural si structural al compozitiei spatiale, de buna înscriere urbanistica a ansamblului în peisajul natural al parcului si al cartierului, precum si prin  reprezentativitatea sa pentru arhitectura perioadei postbelice românesti.

Bibliografie

Colectiv de autori,   Noua constructie a Circului de Stat din Bucuresti, în Arhitectura, nr.1/1961.

Virgiliu Onofrei, Tudor Gradinaru, Nicolae Porumbescu, O viata în arhitectura, Editura
Societatii Academice „Mateiu Teiu Botez, Iasi, 2003.

Nicolae Porumbescu, Memoriu proiect pentru autorizatia de constructie din 1958, Arhiva PMB.

Ruxandra Nemteanu, arhitect

Imagini

Plansa nr.1 Plansa nr.2 Plansa nr.3 Plansa nr.4 Plansa nr.5 Plansa nr.6 Plansa nr.7 Plansa nr.8 Plansa nr.9 Plansa nr.10 Plansa nr.11 Plansa nr.12